† NIFON,
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT
IUBITULUI NOSTRU CLER,
CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR
CREDINCIOȘILOR DIN
ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI,
HAR ȘI PACE DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT,
IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE,
HRISTOS A ÎNVIAT!
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!” (Psalmul 117, 24)
Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor străbune
și binecredincioși creștini,
Învierea Domnului este fundamentul credinței, al misiunii și al propovăduirii apostolilor, dar și al vieții creștinilor din toate locurile și din toate timpurile, care au dus până la marginile lumii mărturisirea iubirii milostive a Domnului, precum și evenimentul care a transformat din temelii chipul acestei lumi și a creat civilizația creștină.
În acea sfântă zi, când piatra a fost rostogolită și mormântul s‑a golit, iar moartea a fost învinsă, din tăcerea aceea a izbucnit fascinanta lumină a Învierii, iar bucuria plină de strălucire a credinței a început să se răspândească, înnoitor și vindecător, pe întreg mapamondul, fiindcă Învierea nu este doar începutul unei noi istorii, ci renașterea fiecărei inimi care se întoarce la Dumnezeu, răsăritul pururi neapus pe care se sprijină mărturia credinței noastre și puterea care a făcut din pescari apostoli și din lumea întreagă un ogor roditor pentru sămânța Evangheliei, aducând bucurie în întreaga creație.
Învierea Domnului are o dimensiune profundă. Ea nu înseamnă o simplă revenire la viața biologică, ci reprezintă inaugurarea unei noi forme de existență – viața transfigurată. În acest fel, spunem că Învierea lui Hristos devine centrul credinței, nu doar un adevăr de credință, o dogmă, ci o realitate la care omul e chemat să intre, ca trecere de la moarte la viață (Paște), de la înstrăinare la comuniune cu Dumnezeu.
Învierea confirmă identitatea lui Hristos: Cel răstignit este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Crucea este reinterpretată în lumina Învierii ca jertfă mântuitoare, moartea nemaifiind o simplă consecință a păcatului, ci locul unde iubirea lui Dumnezeu se manifestă deplin.
În lumina binecuvântată a acestei neasemuite sărbători, privirea noastră se îndreaptă către mormântul gol, semn al biruinței lui Hristosasupra morții și temelia întregii noastre existențe. Astfel, Învierea Domnului este simbolul identității noastre creștine, izvorul din care se hrănește credința, misiunea și viața Bisericii, deoarece ea nu este doar un eveniment al trecutului, ci o realitate vie, care continuă să transforme lumea și să dea sens vieții fiecărui credincios.
Răului, lăcomiei, nebuniei și poftei de stăpânire Domnul le-a opus iubirea Sa de neînvins, iar prin mântuitoarele Sale Pătimiri ne-a arătat că singura soluție la suferința lumii este numai iubirea, căci doar ea poate transfigura durerea și poate deschide drumul către Înviere.
Domnul Cel Înviat merge împreună cu noi pe drumurile vieții, încurajându‑ne și dăruindu‑ne speranță și putere, dar ne oferă și ajutor, prefăcând suferința, boala și încercările în trepte spre cer și în prilejuri prin care iubirea Sa atotmilostivă ne înnoiește viețile.
Atunci când unii dintre semeni se manifestă nepăsător, agresiv sau distrugător, biruitorul imn: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu‑le!”, ne readuce aminte că nu suntem niciodată singuriși că Domnul ne însoțește în mod tainic, fiind prezent în suferință, în necaz, în singurătate și în încercare.
Pe Cruce, Hristos și-a asumat întreg păcatul lumii și ne-a arătat că slujirea aproapelui și propovăduirea Evangheliei reprezintă Crucea unică pe care trebuie s-o purtăm. Prin credința în El, devenim și noi biruitori asupra morții, întunericului și răului, ca membri ai Trupului Său Tainic, deoarece „Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți” (I Corinteni15, 20).
Oricât ar năvăli tenebrele în viețile noastre, Crucea Lui luminează istoria umanității, iar din rănile pe care răul ni le provoacă, El face trepte spre veșnicie și căi spre mântuire, deoarece nu ne cheamă la condamnare, ci la înnoire, la misiune și la transformare prin comuniune de viață, de credință și de iubire.
Deschizându-ne porțile inimii către El, orice durere este transformată în lumină și orice tristețe în bucurie, pentru că indiferent prin câte încercări am trece, nu trebuie să ne îndoim niciodată de iubirea și de ajutorul Său, deoarece, în fiecare clipă, El ne iubește dumnezeiește.
Dragii mei credincioși,
Învierea Domnului reprezintă fundamentul misiunii creștine, adică al mărturisirii credinței, al răspândirii printre semenii noștri a bucuriei iubirii milostive revărsate în lume.
Primele mărturisitoare ale Învierii și cele dintâi misionare creștine au fost femeile mironosițe care au alergat la mormântul Domnului cu mult curaj și recunoștință, pentru a unge cu miresme Trupul Celui pe care L‑au urmat și L‑au slujit neobosite. Deși tristețea le copleșise inimile, nimic nu le‑a oprit să meargă spre locul unde fusese pus Domnul. Iar, când piatra grea a fost găsită răsturnată, inimile lor s‑au umplut de o bucurie negrăită, căci un înger le‑a vestit că Domnul „a înviat, nu este aici!” (Matei28, 6). Ele au alergat, apoi, la Apostoli, devenind primele vestitoare ale biruinței Vieții asupra morții.
Auzind vestea, apostolii au mers și ei și s‑au convins de adevărul Învierii, iar în lumina ei au început să înțeleagă toate câte le spusese lor Domnul (Luca 24, 12). Învierea este cea mai mare minune din toate timpurile, dar și evenimentul care a schimbat cursul istoriei, înnoind totul din temelii. Apostolii au vestit întâlnirea cu Domnul Cel Înviat, care le‑a transformat viața și i‑a trimis în lume ca misionari ai iubirii și milostivirii dumnezeiești.
Iisus Hristos nu este o idee abstractă, ci o Persoană care ne cheamă la comuniune, la viață și la iubire, iar Învierea nu presupune renunțarea la rațiune, ci împlinirea ei, căci credința este întâlnirea dintre libertatea omului și adevărul lui Dumnezeu, în care rațiunea își află sensul, iar inima pacea.
Misiunea creștină este semnul cel mai înalt al filantropiei, pentru că, urmând poruncii Mântuitorului (Matei 28, 16-20), Apostolii și urmașii lor au propovăduit în toată lumea adevărul Învierii, chemând la comuniunea de iubire a Bisericii.
Misiunea reprezintă însăși esența vieții creștine, o chemare la autenticitate, la mărturisire prin viață, la responsabilitate față de darul credinței. Ea presupune a duce lumina Învierii în lume, pentru a oferi speranță celor descurajați, pace acolo unde este conflict și mărturisirea adevărului într-o societate în care confuzia întunecă mințile multora.
Iubiții mei fii sufletești,
Învierea reprezintă fundamentul credinței, al misiunii și al vieții noastre, pentru că de la Botez și până la finalul existenței noastre, suntem chemați să trăim întru lumina și taina pascală și să mărturisim adevărul ei, ca expresie a iubirii dumnezeiești, descoperindu-ne astfel demnitatea, vocația și sensul existenței.
Ființa umană este chemată la solidaritate, la iubire, la libertate și la comuniune, iar Învierea ne arată că viața este darul sacru oferit nouă, nu o succesiune de întâmplări, ci un drum cu sens, spre veșnicie.
Instituită și protejată de Dumnezeu, familiareprezintă acea biserică în miniatură, spațiu al iubirii și comuniunii jertfelnice, dar și al creșterii duhovnicești, în care tinerii își descoperă vocația și sensul, bătrânii primesc mângâiere și demnitate, iar cei maturi călăuzesc, învață și oferă acele frumoase, bune și necesare exemple de viață întru Hristos.
Biserica este cea care face prezentă și vie taina Învierii, oferindu-ne prin Sfintele Taine și Ierurgii, harul înnoitor al Sfântului Duh, Cel care ni-L dăruiește pe Hristos Cel Înviat în viețile noastre.
În pofida ideologiilor morții care fac ravagii în prezent, a recrudescenței agresive a neo-păgânismului, a violenței atâtor războaie pornite din răutate, lăcomie și poftă de cucerire, care fac numeroase victime și provoacă multă suferință și întristare în lume, precum și a crizelor fără precedent care se ridică la orizontul speranței noastre, credința în Dumnezeu rămâne unica tărie în fața acestor catastrofe ale civilizației contemporane, care ne cheamă la pocăință și la înnoire, dar și la a face totul pentru ca noi, creștinii, să fim semne de încredere, pace și bucurie. Astfel, „din aceasta vor cunoaște toți că-Mi sunteți ucenici, de veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35).
Pacea este numele lui Dumnezeu și nimeni nu poate pretinde că-L slujește, pornind războaie și declanșând crize, aducând suferință și lipsuri în lume.
Mesajul Învierii este unul de pace, de adevăr, de dreptate, de iubire, de armonie și de reconciliere. Învierea ne cheamă la solidaritate cu cei aflați în suferință, fiecare faptă de milostenie devenind o rază de lumină care prelungește în lume lumina mormântului gol.
Întru lumina Învierii, suntem chemați să trăim în adevăr, în iubire și în nădejde, să pășim împreună pe drumul Învierii cu credință statornică și cu inimă deschisă, să nu ascundem lumina primită, ci să o împărtășim tuturor.
Într-o lume în care secularizarea și materialismul au devenit agresive, iar unii și-ar dori eliminarea religiosului și mai ales a Creștinismului din viața oamenilor, Învierea Domnului ne cheamă la misiune și la a deveni propovăduitori prin cuvânt și faptă a frumuseții valorilor creștine, care stau la temelia civilizației noastre.
Să ne punem încrederea în Bunul Dumnezeu, Cel ce nu dezamăgește niciodată, sperând că pacea și buna înțelegere vor domni din nou în lume!
Împărtășindu-vă aceste gânduri, vă îmbrățișez pe toți, preoți, monahi, monahii și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă sănătate, pace și bucurie!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Al vostru arhipăstor și părinte,
totdeauna rugător către Atotmilostivul Dumnezeu,
pentru bucuria, sănătatea și pacea voastră,
a tuturor,
† N I F O N
Arhiepiscop și Mitropolit
„Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac”.(Ioan 11, 25-26).
„Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat”.
