Un popor se oglindește în trecut și, de-acolo, știe dacă va avea viitor. Dacă a avut rădăcini puternice, va avea și tulpină dreaptă și coroană bogată. Dacă a avut eroi, va avea și urmași cărora să le dea șansa să se inspire din faptele lor.
România are rădăcini și are eroi. Dacă privim cu atenție la momentele vibrante din istoria noastră și ascultăm ecoul de peste timp ne cutremurăm, pur și simplu. Pentru că e acea legătură invizibilă care face dintr-un neam ceva etern.
În această zi, se pomenesc la Sfânta Liturghie „eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român”, așa cum spune tipicul bisericesc.
În numele celor pomeniți, mă înclin și eu și mă rog lui Dumnezeu să-i aibă în grijă. Iar noi să știm să-i prețuim cuviincios și demn.
