Unitatea națională a reprezentat, de-a lungul secolelor, mărețul ideal pentru care au luptat înaintașii noștri din toate provinciile istorice românești, iar Biserica Ortodoxă, prin intermediul ierarhilor, preoților și al credincioșilor ei, a adus o semnificativă contribuție la împlinirea lui.
Ziua Unirii Principatelor Române reprezintă un binecuvântat prilej de a mulțumi, cu deosebită recunoștință, Bunului Dumnezeu pentru acel glorios moment de acum 164 de ani, când au fost puse fundamentele pentru formarea statului național unitar român de mai târziu, ca de altfel și pentru toate binefacerile de care ne-a învrednicit Tatăl ceresc de-a lungul istoriei.
Pe Dealul Mitropoliei din București, în Reședința Mitropoliei muntene – spațiu cu extraordinare reverberații istorice, naționale și bisericești, animați de un intens și autentic patriotism, însoțit de un profund atașament față de valorile credinței strămoșești, membrii Adunării elective, prezidată de Mitropolitul Nifon al Țării Românești de atunci, au ales pe Domnitorul Moldovei – colonelul Alexandru Ioan Cuza, și ca Domn al Țării Românești, realizând astfel, unirea celor două Principate. Acest eveniment providențial a deschis calea către obținerea Independenței de Stat a României (1877), a autonomiei Bisericii Ortodoxe Române (1885) și a realizării României Mari (1918), prin jertfa eroică a soldaților români, căzuți la datorie în Marele Război.
De altfel, unirea românilor a fost pregătită de Biserica strămoșească prin intermediul tiparului, al unității de limbă și de credință, prin mărturisitorul angajament în favoarea valorilor naționale al atâtor corifei ai neamului nostru, precum ostenitori ai slovei tipărite: Diaconul Coresi, Voievodul Matei Basarab, ori Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul. Atât prin cuvântul scris, cât și prin intermediul celui tipărit, precum și al nenumăratelor vieți jertfite în aprige bătălii, fiii și fiicele neamului românesc și ai Ortodoxiei străbune au zidit unitatea națională și au netezit calea spre făurirea statului național unitar român.
La Târgoviște, simbolul majestuos al unității naționale este de multă vreme acel odor de mare preț – capul celui dintâi mare întregitor de țară – Voievodul Martir Mihai Viteazul de la Mânăstirea Dealu – care a însuflețit speranța atâtor generații de patrioți și ne dăruiește mereu tăria de a păși în istorie pe urmele acelora care au pus mai presus de orice interesul național și binele concetățenilor lor.
Avem datoria de a spune tinerelor generații că patria, neamul și credința sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi, pe care avem obligația de a le apăra, de a le promova și de a le oferi mai departe urmașilor noștri, îmbogățite de intensitatea aprofundării noastre, precum și de jertfelnicia și mărturisirea noastră!
Pe Unirea Principatelor Române se sprijină România Mare, creștină și europeană – comoara istoriei noastre, pe care o avem în custodie de la Dumnezeu pentru cei ce vin după noi.
Să ne bucurăm de ea și să contribuim la dezvoltarea ei, apreciind-o și promovând-o cu mândrie și cu fidelitate!
La mulți ani!
† NIFON,
ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
