Cea mai veche atestare a Mânăstirii Viforâta, datează din anul 1530, când a fost ctitorită de către Vlad Vodă al VII-lea, la capătul unei văi născute din desprinderile a cinci culmi răsfirate. Biserica este construită în plan triconc, cu un mic pridvor mărginit spre vest de patru stâlpi și cu un pronaos spațios, acoperit cu o turlă de zidărie și luminat de patru ferestre. Naosul este despărțit de pronaos printr-un zid străpuns de trei goluri, iar la est, absida altarului este încadrată de două nișe largi, proscomidiarul și diaconiconul.
De-a lungul timpului mănăstirea a mai fost restaurată de voievozii Mihnea, Matei Basarab, Sfântul Constantin Brâncoveanu și banul Grigorie Brâncoveanul. De asemenea, în anul 1960, patriarhul Justinian Marina a inițiat refacerea ansamblului monahal, afectat de cutremurul din 1940.
Catapeteasma bisericii este executată de sculptorul Karl Stork, într-o îmbinare de stil gotic și bizantin, în anul 1864, iar pictura este stil venețian, îmbrăcată în argint aurit.
În perioada anilor 2015-2022, la inițiativa și sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit NIFON, Arhiepiscopul Târgoviștei, s-au întreprins importante lucrări de consolidare și restaurare a întregului ansamblu arhitectonic, a bisericii și a chiliilor, modernizarea trapezei, a bucătăriei și a salonului brâncovenesc (stăreția), sistematizarea și amenajarea curții interioare, modernizarea muzeului mănăstirii.
