De curând, un politician ne-a arătat ceea ce gândește cu adevărat, spune lectorul univesitar Ionuț Ghibanu. La deschiderea cursurilor universitare de la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității Valahia din urbea noastră, un cadru didactic dădea un exemplu plastic în care termenul de comparație erau…popii, da, ați citit bine, popii!… exprimare ce l-a determinat pe vicarul eparhial Pc. Preot Dr. Ionuţ GHIBANU să posteze pe blogul său personal un interesant material, cu privire la acest aspect, pe care îl facem public.
POLITICIANUL DE LA CATEDRĂ ȘI POPII!
” Sunt contrariat și uimit cu câtă lejeritate se folosesc unii de Biserică în interes absolut personal și cum se bat cu pumnii în piept că au făcut enorm pentru ea și de cât sunt ei de buni români și credincioși.
De curând, un politician ne-a arătat ceea ce gândește cu adevărat. La deschiderea cursurilor universitare de la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității Valahia din urbea noastră, politicianul cadru didactic dădea un exemplu plastic în care termenul de comparație erau…popii, da, ați citit bine, popii!
Și eu care credeam că este aliquid novi sau că are animus iocandi! Așa s-a exprimat el, bona fide, în credința lui și spre binele lui, el, mare închinător și pelerin pe la hramuri, sfinte moaște și sărbători, protector al Bisericii, ajutător al celor pe care astăzi i-a numit popi durante officio etc.
Probabil, pentru unii, Biserica și popii sunt buni numai pentru imagine, asocierea cu ei dă bine la public, îi face în aparență credincioși, credibili, votabili, plăcuți și populari! Dar, chiar așa, mai spune un proverb românesc că gura poate avea o mare putere de bătaie uneori, și o vorbă greșit aleasă te duce cu oiștea-n gard!
În nefericitul exemplu, cu defectuoasă exprimare, a spus ce a gândit, dând exemplu, studenților și cadrelor didactice de la drept, numărul mare de popi și puținele biserici existente! Desigur, exemplu prost ales, comparație prost făcută! Acolo unde există nevoia ridicării unei biserici, Ierarhul locului se îngrijește să aibă și un preot, apoi niciun preot nu este hirotonit fără a avea biserică, parohie! Asta ca să înțelegeți că exemplul e total pe dinafara realității!
De asemenea, nu toți absolvenții unei facultăți de teologie ajung preoți! Unii, devin profesori de religie, alții mireni aflați în sprijinul Bisericii cu diferite meserii sau vocații, acolo unde Dumnezeu i-a chemat!
După aceea, cuvântul popă are sens peiorativ, aparține propagandei comuniste de anii 50, când preoții denumiți popi erau exemple de rămășițe ale vechiului regim ce trebuia înlăturat și odată cu acestea și ei! Iar, istoria ne arată nenumărate tragedii, cu sute de preoți schingiuiți și omorâți în lagăre și în închisori, pe tot cuprinsul țării!
Așadar, ad absurdum, e o impietate să folosești o astfel de expresie! Cuvântul corect este preot, de la părinte, din latină, fiind termenul cel mai vechi și respectabil, ab initio, cum se spune. Popă a venit pe filieră slavă și a căpătat rapid un sens peiorativ. Ori, mare dascăl de drept, mare politician ce sunteți, nu vreți să faceți aceste simple distincții? Sau, poate dă mai bine, vă face mai puternic în fața celor mici, păreți mai inteligent, mai cult? Întrebarea e retorică!
Mulți oameni găsești, dar puține caractere, spunea distinsul politician, citându-l aproximativ pe Eminescu. Și aici, fără să fiți surprinși, sunt de acord. Așa este! Avem prea puține caractere!
Uneori este de ajuns ca cei care sunt foarte vocali și agitați tematic să se uite numai în oglindă. Dacă îi izbește puțină sinceritate își dau seama cu cine au de a face și o lasă mai moale cu morala!
Caractere, caractere, dar mai întâi să oferim noi exemple! Altfel, cu vorbe prea mulți aruncă!
Qui prodest!? Ori sper întro error facti!
Cu Dumnezeu înainte!”
