Oare de câte decizii ale Curții Constituționale ale României mai este nevoie, pentru ca Președintele României să respecte Constituția și pe cetățenii acestei țări?”, este întrebarea de la care Claudia Gilia a pornit o analiză a ceea ce, în viziunea d-nei deputat, nu se respectă la acestă oră în România.
” -Nicio legitimare populară nu îi conferă dreptul Președintelui României de a încălca prevederile constituționale…
-De la tribuna prezidențială, aproape zilnic, Președintele Iohannis încalcă flagrant funcția de a veghea la respectarea Constituției, căci despre cea de mediere nici nu mai putem vorbi.
-Îmbrăcând haina de ”Lider” al partidului de guvernământ (atribut interzis, de altfel, de Constituție – a se citi art. 84 alin. (1) din Constituție), Iohannis prin acțiunile și actele sale calcă în picioare Legea fundamentală, și, mai grav, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
-CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale, de asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.
Un aspect important (pentru nemulțumiții de serviciu) îl reprezintă faptul că decizia CCR a fost luată cu unanimitate de voturi.
Curtea a subliniat foarte clar, următoarele aspecte:
1. Autoritățile statului exercită competențe partajate;
2. Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență;
3. Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor (Parlament
– unica autoritate legiuitoare a țării). Legea organică, transpunând art.93 din Constituție, dă în competența Președintelui instituirea, prin decret prezidențial, a stării de urgență, care presupune inclusiv stabilirea măsurilor concrete de primă urgenţă care urmează a fi luate și identificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu va fi restrâns.
Restrângerea exercițiului unor drepturi nu se realizează prin decretul Președintelui;
Președintele, acționând în limitele competențelor sale legale, a identificat drepturile și libertățile al căror exercițiu urma să fie restrâns. În schimb, măsurile pe care Președintele le-a apreciat drept ”de primă urgenţă cu aplicabilitate directă” (achiziționarea directă de bunuri de către autorităţile publice, suspendarea din funcţiile de conducere a unor funcționari publici, neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile și penale, întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac etc.) constituie, în mod expres sau implicit, derogări de la legislația în vigoare la momentul instituirii stării de urgență.
Președintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispoziții legale, sau, pe de altă parte, modificarea și completarea unor legi, dispozițiile sale având impact asupra unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la muncă, libertatea economică, accesul liber la justiție etc.).
Curtea a observat că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția legală, cu depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa fiind, întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale.
-Este total neconstituțională poziția, exprimată public, a celor doi reprezentanți ai puterii executive: Președinte și Premier cu privire la deciziile Curții.
-Da, știu, atunci când CCR emite decizii care nu convine PNL, Curtea trebuie reformată, este politizată, este virusată de PSD, trebuie să se modifice Constituția și, dacă se poate, să nu mai existe această instituție.
Domnilor guvernanți, controlul de constituționalitate este un element esențial al statului de drept, deci Curtea Constituțională joacă un rol esențial în arhitectura constituțională a statului român.
Orice manifestare prin care este negat rolul acestei instituții reprezintă un abuz de putere, care trebuie sancționat public și politic.
NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE – Art. 16 alin. (2) din Constituția României‼”, a declarat Claudia Gilia.
