Pe 22 ianuarie 2025, la Cinematograful „Independența” din Târgoviște, a avut loc conferința științifică „Cuza – Părinte Fondator al României Moderne”, un eveniment de marcă care a adunat personalități din domenii precum educația, cultura și administrația publică. Evenimentul a fost organizat de Casa Corpului Didactic Dâmbovița, în colaborare cu Universitatea „Valahia” din Târgoviște și Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, beneficiind de sprijinul Consiliului Județean și al Primăriei Municipiului Târgoviște.
La conferință au participat, printre alții, Corneliu Ștefan, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Corneliu Sălișteanu, rectorul Universității „Valahia”, Claudia Gilia, președintele Senatului Universității „Valahia”, Valentin Stancu, inspectorul școlar general al județului Dâmbovița, dar și profesori și elevi din județ. Academia Română a fost reprezentată de invitatul special, academicianul Ioan-Aurel Pop, care a susținut o prezentare detaliată despre rolul fundamental al domnitorului Alexandru Ioan Cuza în procesul de modernizare a țării.
Directorul Casei Corpului Didactic Dâmbovița, Monica Ilie, a evidențiat importanța evenimentului: „Casa Corpului Didactic, împreună cu Inspectoratul Școlar și Universitatea „Valahia” Târgoviște, cu sprijinul Primăriei Municipiului Târgoviște și al Consiliului Județean Dâmbovița, a dorit să creeze oportunitatea de a aduce în actualitate, mai ales lîngă apropierea zilei de 24 ianuarie, un eveniment important din trecutul nostru. Alexandru Ioan Cuza, părintele fondator al României moderne, a fost o figură vizionară care continuă să inspire prin hotărârea și inteligența sa.”
Rectorul Universității „Valahia”, Corneliu Sălișteanu, a subliniat semnificația culturală a acestui eveniment: „Pentru Universitatea „Valahia” Târgoviște, este o onoare să fie coorganizator al unui astfel de eveniment. Târgoviște, fostă Cetate de Scaun și centru cultural de-a lungul timpului, este locul ideal pentru a găzdui o conferință care evidențiază valori naționale și istorice. Domnul președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, doctor Honoris Causa al universității noastre, ne onorează cu prezența sa și ne oferă o perspectivă valoroasă asupra rolului lui Alexandru Ioan Cuza în formarea României moderne.”

Corneliu Ștefan, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, a ținut să adreseze un mesaj publicului prezent: „Este o onoare să particip la un eveniment care celebrează memoria domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o personalitate remarcabilă care a schimbat cursul istoriei noastre prin transformarea unirii din 1859 într-un act administrativ și cultural concret. În semn de apreciere, în numele dâmbovițenilor, am avut plăcerea de a însoțina cuvintele mele de recunoștință prin oferirea Diplomei de Excelență și a Plachetei de Onoare a Consiliului Județean Dâmbovița domnului Ioan-Aurel Pop. Acest eveniment este un exemplu de cum putem promova valorile istorice și culturale ale poporului nostru și vă asigur că instituția pe care o reprezint va continua să sprijine astfel de inițiative dedicate educației și cunoașterii.”
Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:
„În toate cuvântările mele, în care am putut, am adus un elogiu meseriei de profesor. Grecii aveau un proverb, au avut foarte mulți profesori, mai ales la Atena, și ziceau așa: „cei pe care au vrut să-i pedepsească zeii i-au făcut profesori”, fiindcă profesorii, pe vremea aceea, în mare parte erau sclavi, ca și la Roma, și erau puși să facă din plămada asta numită copil minuni. Toți părinții așteptau de la profesori minuni și profesorii erau oameni și ei și minuni nu prea puteau face întotdeauna. Și Socrate a fost profesor și pedepsit pentru asta… De aceea soarta profesorilor nu e foarte bună și eu tot îi rog pe guvernanți să se gândească la profesori, că într-o țară în care sunt profesori buni și le merge bine profesorilor îi merge bine întregii țări…
Suntem în preajma acestei sărbători pe care unii o onorăm, alții nu, de 24 ianuarie… De câtăva vreme autoritățile au decis să dea zi liberă, și nu e rău, e bine, câteodată avem nevoie și de timp de meditație… Nu prea sunt eu de acord cu zilele libere la școală, cu 5 module, 5 vacanțe, Săptămâna altfel, Școala altfel, minuni d-astea care întrerup ciclul de școală…. Trebuie să ai o continuitate, un profesor își face un plan, începe să predea, ascultă, face recapitulare, face fixare, ori astăzi ai impresia că dau tătarii, ne tot grăbim prin materie și nu rezolvăm nimic… (…)
Istoria este una din disciplinele care ne poate ajuta să facem pe copii oameni întregi. De ce? Pentru că istoria este viață. Asta nu înțeleg unii care cred că e o înșiruire de date și de fapte. Noi am împărțit viața, timpul, între trecut, prezent și viitor, printr-o Convenție, dar viața curge, ea e totală. Viața care a trecut nu e de disprețuit, viața care a trecut e de meditat asupra ei ca să putem duce lumea mai departe. Dacă ne gândim astăzi la Alexandru Ioan Cuza, și e bine că o facem aici, la Târgoviște, vechea capitală a Țării Românești, un tânăr, cum sunt și autoritățile dumneavoastră de acum, și mă bucur, când și-a început cariera și a făcut minuni. Era și colonel și pe vremea aia armata te învăța disciplină, te învăța un pic de ordine și mai ales respect pentru superiori, noi nu putem trăi fără ordine și respectul pentru superiori, și ca vârstă și ca funcție, este important într-o societate care vrea să funcționeze. Americanii, pe care îi imităm de multe ori, îi numesc pe marii lor bărbați de stat, pe cei care au fondat statul, părinții patriei. (…) Acești părinți ai patriei au avut în mintea lor o idee unitară și uniformă despre țara lor pe care au vrut să o construiască. Sunt un fel de eroi naționali…
Alexandru Cuza a fost contemporan cu un mare american, care a fost asasinat, că și ei și-au omorât conducătorii câteodată, Abraham Lincoln, fost tăietor de lemne în tinerețe și spălător de vase, ajuns avocat de succes, care a schimbat fața Americii. În același timp cu Lincoln, Cuza a schimbat fața României. Sigur că nu a fost singur și aș putea vorbi 2 ore despre defectele lui Cuza, despre necazurile lui, despre felul cum a înșelat-o pe doamna Elena, iubea o principesă sârboaică cu care se pare că a avut și un copil, i-a creat supărări soției, care după moartea lui l-a cinstit până la vârsta de 90 de ani, a făcut o fundație și l-a cinstit pe Cuza pentru că a trecut peste defectele lui… A rămas în memoria colectivă a acestui popor. Poporul, dacă e vorba de fapte bune, le reține pe acestea, cu o condiție, omul să fi făcut mai multe fapte bune decât rele, dacă a făcut mai multe rele decât bune poporul știe și-l bagă undeva într-o tainiță și nu-l mai pomenește. Alexandru Ioan Cuza a fost întâi un unificator pentru că a obținut în chip nesperat recunoașterea dublei sale alegeri și apoi recunoașterea României, la început nu era România, era Principatele unite ale Moldovei și Țării Românești, așa voiau marele puteri. Cuza nu a vrut. Plus că s-a trezit Domn și la Iași și la București ilegal. Marile puteri au întrebat imediat ce face… Anulați alegerile. Nu se poate și nu le-au anulat, au fost oameni de bine care au păstrat dubla alegere…”