Premierul Ilie Bolojan se prezintă ca salvator al finanțelor țării, dar în realitate pachetele sale cu măsuri de austeritate par lovituri programate, aplicate economiei naționale și comunităților locale. În loc să creeze condiții pentru dezvoltare, Guvernul blochează investițiile, descurajează producția și condamnă România la un rol de piață de consum, dependentă de importuri și de deciziile altora.
Orașul Titu este un exemplu clar al acestei nedreptăți. Economia noastră locală se sprijină pe cercetare și dezvoltare în domeniul auto, prin Centrul Renault Technologie Roumanie, și pe fabricile de mase plastice care produc componente pentru industria auto. Avem resurse, avem oameni pregătiți, avem capacitatea de a inova și de a contribui la competitivitatea României pe piața europeană. Dar în loc să sprijinim această direcție, Guvernul ne taie bugetele și pune piedici exact acolo unde ar trebui să existe investiții și sprijin.
Mai mult decât atât, cifrele arată că administrațiile locale au acționat responsabil și echilibrat. În județul Dâmbovița, de pildă, în ultimii 5 ani, peste 60% din bugetul Consiliului Județean a mers către dezvoltare, nu către funcționare. Cheltuielile cu personalul au reprezentat mereu o parte mai mică, iar cu toate acestea s-au derulat proiecte de peste 2,5 Miliarde de Euro!
Aceasta este dovada clară că nu noi, administrațiile locale, am risipit bani publici, ci că am reușit să ne concentrăm pe investiții reale pentru oameni.
Ceea ce trăim nu este o strategie economică, ci o tentativă de subminare. Prin tăieri de bugete, blocarea proiectelor locale și lipsa de susținere a producătorilor autohtoni, România este împinsă într-o zonă de stagnare, unde singura „stabilitate” este cea a dependenței față de finanțatori.
În loc să investim în infrastructura care susține derularea activității companiilor, în pregătirea forței de muncă sau în modernizarea utilităților, ni se cere să închidem robinetul dezvoltării și să acceptăm resemnați că viitorul nostru se decide în altă parte. În loc să accelerăm aceste motoare economice, pentru a inversa balanța de import-export și pentru a aduce acasă milioane de români plecați pentru un trai mai bun, Guvernul alege să ne țină pe deficit și să își ia aplauze din exterior pentru „disciplina fiscală”. Este o disciplină falsă, plătită cu sacrificiul comunităților și cu sacrificarea încă unei generații.
Ca și cum nu ar fi fost suficient, premierul anunță și reducerea cu 40% a posturilor din administrația publică locală. O măsură propusă fără niciun studiu de impact, fără nicio analiză a consecințelor. O măsură care nu pare gândită, ci impusă, poate chiar dictată.
Dacă va fi aplicată, primăriile vor intra în haos: servicii publice blocate, proiecte întârziate, cetățeni lăsați să aștepte luni de zile pentru documente sau avize. Și, dincolo de asta, vorbim despre drame personale. Zeci de oameni care lucrează corect și serios în administrațiile locale riscă să își piardă locurile de muncă, să nu își mai poată plăti creditele, să nu își mai poată întreține familiile. Cum poate fi numită „reformă” o decizie care lasă sute de familii fără pâine pe masă și blochează comunitățile?
Premierul Bolojan spune că aceste măsuri sunt pentru „echilibru macroeconomic”. Dar adevărul este că România nu va fi niciodată competitivă dacă îi sunt amputate resursele chiar de la nivel local. Dacă această direcție continuă, România riscă să rămână captivă într-o poziție de slăbiciune economică, unde tot ce facem este să importăm și să consumăm, fără a crea valoare. Iar pentru mine, ca primar al unui oraș care poate fi un pol al industriei auto și al inovației, este limpede că nu vorbim despre o simplă greșeală de guvernare, ci despre o politică intenționată care lovește în temelii economia națională.
Domnule Bolojan, austeritatea nu este un plan de redresare, ci un act de demolare. Nu reconstruiește, ci distruge. Nu încurajează independența, ci adâncește dependența. Și nu servește interesului românilor, ci al celor care vor să rămânem un stat slab, care consumă fără să producă.
Până când această abordare va fi schimbată, administrațiile locale ca a noastră vor fi lăsate să se descurce singure, să improvizeze și să repare doar ce se poate, cu resurse insuficiente. Însă oamenii trebuie să știe adevărul: nu primăriile sunt de vină pentru lipsa de investiții, ci guvernul care alege să sacrifice viitorul comunităților pentru un joc periculos de imagine, plătit cu supunerea economică a României.
Laurențiu Costache
Primarul orașului TITU
